Te rog, vino

Te rog, vino
Nu-mi lipsii
Am trăit în suflet prea mult-
suferințe,grozăvii!
Căci eu noaptea nu mai dorm
Și privesc pe cer furtuna
Și socot că nu e om
cel ce simte dor întruna.

Eu pe stele scriu, cu mâna
Le răsfrâng și le răpesc
Poate-poate te găsesc
Căci întruna
Privesc luna
Și mă bucur că trăiesc.

Poate-poate te găsesc...