Te cheamă dar, credința și păstorul Căci vrei pe cer senin, iară de norul Umbrește viața ta câte o zi, Te rogi Lui și Îl cânți în poezii... Te strigă norul, dar acum și vântul, Te-ncearcă și-ți adie cu cuvântul Pe care-n stropi de versuri tu-l strecori Când iar te uiți prin vechile scrisori. Ai vrut și ai putut în tinerețe Să vezi a vieții față-n frumusețe, Chiar ai iubit și poate-ai suferit... Dar cu credința nu te-ai întâlnit! Acum răspunzi chemărilor din ceruri Și parc-ai vrea să fi cu El în pururi! Te-ntorci, tu, muritor de pe Pământ, La frumusețea-acelui legământ Pe care fără-a ști tu l-ai făcut Când pe Pământ, din cer, ai apărut!
sâmbătă, 31 mai 2025