Te voi iubi, visând la nemurire

Te voi iubi, visând  la nemurire 

Mă simt răvășit când mă privești,                       
În miez de noapte îmi ești soare,                         
Este o bucurie să-mi zâmbești,                             
Ți-aș fura o îmbrățișare!                                         

Îmi port prin gânduri fantezia,                             
Faci din visuri realitate,                                          
Azi sunt decis s-accept iluzia                                  
Că vei pieri singurătate.                                         

De azi pășim pe calea noastră,                               
Te port cu mine strâns de mână,                             
La Cer deschidem o fereastră                                
Să fim cu Luna împreună.                                       

Iubirea ta-i parte din mine,                                    
E ca o grefă  mult dorită,                                        
Ia cât poți tu, ți se cuvine!                                      
Păstrează clipa fericită!                                              

În toi de noapte am să te sorb                                
Ca pe-o licoare, în neștire,                                               
Și în întuneric, ca un orb,                                          
Te-oi iubi, visând la nemurire.                               

Încerc să-mi relaxez gândirea,                                     
Iar inima-n trup mi se zbate,                                 
În frâu nu pot să țin iubirea;                                    
Mi le-ai furat deja, pe toate!                                      

Autor: Gabriel Stănciulescu