Te vreau, mereu, simplă așa cum ești, mândră, suavă, veșnic zâmbitoare; vreau, sorbindu-te, să mă tot uimești cu privirea ta caldă și ademenitoare. Te vreau, mereu, cu chipul de icoană să te pot admira, ca și azi prostește; iubirea nu-i pentru mine, hilara toană și nici inima nu am dăruit-o orbește. Mereu te vreau pe-aproape, ca un har ce ivește-n suflet emoția, mândria; tu rămâi femeia simplă de vis singular, așa cum ființe rare afli în România.