Un foc dumnezeiesc poete-n dar primești Atunci când zbori, zâmbind printre cuvinte, Purtat ești de o muză cu aripi îngerești Ce-ți dăruiește har din locurile sfinte. Începi s-aduni trăiri, dorințe tăinuite Alături de un gând ce-n rimă se preface, Torent de simțăminte, suflarea o inundă Și pentru-o clipă, răul, în umilință tace. Cuvântul se așterne curat și-n simplitate Ades cu stângăcii de veșnic ucenic, Fiind doar o urma mică pentru eternitate, Prin el îmi cunosc calea și pot să mă ridic. Dar dincolo de rimă, el tainic tălmăcește Mesaj adus de lună, subtil și rânduit, De suflet și iubire, de pace îmi vorbește Ca eu să înțeleg ce rost am de-mplinit. O, dulcea mea minune, sublimă poezie, Mi-ai fost trimisă-n dar din zarea cea senină, Ai poposit în cuibul din toamna mea târzie Să mângâi al meu suflet ce își dorea lumină. Ferice fii poete! Când versuri plăsmuiești, Căci ești un spirit liber ce zboară către cer, Prin dor și poezie, pământu-mpodobești Și-n suflete așezi trăiri ce-n veci nu pier.
duminică, 15 iunie 2025