Te-am aşteptat cu privirea prinsă-n începuturi şi-o cupă cu vin roşu uitat între cuvinte. la cumpăna dintre a fi şi a nu fi, înfloreau umbrele iubirii cu aripi tot mai străvezii. Te-am aşteptat cu ramuri înclinate spre apus şi o ultimă floare de toamnă. în ispita unui anotimp prea copt, frunze prea devreme furate mai sperau încă. Te-am aşteptat cu faţa întoarsă spre ţărmul tăcerii şi-un gând răzvrătit în drum spre neunde. oare va putea rodi înainte să cadă între iluzie şi sunt?
sâmbătă, 31 mai 2025