Poezie repostată la cererea confratelui ANDREI Te-am iubit fără măsură, Te-am iubit fără măsură, Te-am iubit şi nu-i păcat. Port şi azi duios pe gură Dorul tău de sărutat. Te-am iubit cu tot ce este Chiar cu existenţa mea. Te-am salvat şi din poveste Când Shakespeare te otrăvea. I-am pus minţile în matcă Lui Romeo sub balcon Şi-n sticluţa-i, pus-am, parcă, Fin parfum dintr-un flacon. Te-am salvat şi altă dată Din mâna lui Menelau, Lui Paris, la el la poartă, M-a pus dorul să te dau! S-au pornit războaie grele Care dăinuiesc şi acum Chiar de-i mort demult Ahile, Chiar de Troia este scrum! Ba, mai mult, da Vinci odată Trist la mine a sosit, Chipul tău cerea să-l vadă: Şi Gioconda te-a numit! Te-am iubit că pentru tine Într-un timp rusesc, rebel, Chiar şi Puşkin pe coline Viata-şi rupse-ntru-un duel... Te-am iubit când da să-şi culce Ziua, trupu-i obosit Şi dacă musteai a dulce Cum să nu te fii iubit? Te-am iubit şi când în Hades M-ai trimis să iau cărbuni Ca să fim în joaca noastră Doi iubiţi, frumoşi, nebuni! Port şi azi duios pe gură Dorul tău de sărutat.... Şi cu nu ştiu ce măsură Te iubesc...că m-ai lasat.
sâmbătă, 31 mai 2025