Treceai grăbită pe stradă, unde anume alergai?.. către infinitul speranţelor pe care eu îl port în mine. Rochia ta făcea valuri,părul avea un sunet frumos,cald,o voce îmi spunea că tu nu ai fost a mea… Pasul tău modela asfaltul,tâmpla ta rupea soarele tomnatic în două, în dreapta un porumbel cânta un tril trist,e cel care seamănă cu noi. Viteza ta mi s-a părut ameţitor de dulce parfumul tău a mişcat faţada cenuşie a universităţii în care amândoi studiem dar şi amândoi suferim. O pasiune ce în mine este eternă, o vâltoare ce mă rupe precum luna rupe lacul în mijloc ,făcând un imens hău acel loc de un negru absolut este inima ce a început să stea când tu nu m-ai sărutat…
sâmbătă, 31 mai 2025