Teama

Aș putea să te iubesc puternic, 
Dar mi-e teamă să nu te iubesc prea mult,
Ca apoi să mă urmezi în depresiile mele.

Mi-e teamă să te strâng, sunt un nemernic,
Nu vreau să-ți vorbesc, să te ascult
Să împărțim aceeași grea durere.

Prefer să fiu eu singur vistiernic,
Să nu mă urmezi cumva prin tumult,
Că și așa ți-s zilele prea grele.

Te pot conduce-acasă, înapoi,
Să stăm pe prag, privind stele mărunte.
Apoi va trebui să plec încet.

Căci lumea nu se-mparte doar la noi,
Deși aș vrea. Sunt multe amănunte
Ce ne obligă să iubim discret.

Dar vom pleca, dacă mai vrei, în doi,
Ne vom adăposti în munte,
Iubindu-ne cu teamă și complet.