În noaptea blândă , de mătase Cu mii de stele răsfrânte-n priviri Când timpul însuşi se dilatase Noi doi tăceam,depănând amintiri. Într-o caleaşcă de vis alergam Pe firmamentul clipelor trecute Şi-n veacul mut noi nu ştiam Să împletim din ore noi minute. Izvorul lunii tandru ne-nvelea Cu stinse doruri şi trăiri profunde Pe deget când mi-ai pus o stea Tăcerea a început să ne inunde! Sub valul veşniciei ce ne-a absorbit Zidul cuvintelor din noi ...s-a năruit.
sâmbătă, 31 mai 2025