Te-aș decreta chiar conștința mea...

Am adunat atâta liniște în mine,
(că uneori și eu mă îngrozesc).
- Dar niciodată nu-ți voi fi rușine!
Căci nu-mi stă-n caracter să mă-njosesc.

Nici nu mai știu dacă îmi e de-ajuns,
(s-o tot adun și să o rabd în mine).
De parcă, uneori, sunt la concurs,
În care mă întrec eu și cu tine.

Eu te-aș dori scăldată-n nemurire,
(dar pentru asta trebuie să riști).
- Și să-ți asumi un gram de fericire,
Ca ochii tăi să nu mai fie triști.

Pentru steluțele aprinse-n ochii tăi,
- Eu am bătut o cale-atât de lungă!
- Să fiu prezent când ei sunt în văpăi!
Arzând în mine dragostea nătângă.

Te-aș decreta chiar ... conștiința mea,
(să fii prezentă, mai mereu, în mine).
- Și foarte drastic mi-aș analiza!
Comportamentul ... care-i dependent de tine.

Brăila, septembrie 2017