De-ai fi rămas cu mine, Te-aș fi iubit întruna. Îți jur, și-mi este martor Și soarele și luna. Căci ziua plâng de doru-ți, Dar soarele-mi zâmbește, Iar luna stă cu mine, Când seara se ivește. Și stăm pe rând de vorbă, Și tot vorbim de tine, Și ne-ntrembam adesea, De-ți este rău sau bine. Și-n dorul ce m-apasă, Când dimineața vine, Te caut printre stele, Te-ademenesc la mine. O! dragoste pierdută, De-ai fi rămas cu mine, Cu câtă gingășie, M-aș fi purtat cu tine. Dar călător prin stele, Nu te-ai uitat în jos, Te-ai dus cu carul mare, Și nu te-ai mai întors.