Privesc spre bolta înstelată din pridvor, De ochii tăi, de trupul tău îmi este dor, Secundele adorm pe chipul meu, rănit De timpul ce se scurge în mine, istovit. Parcă de veşnicii te-aştept din depărtări, Să îţi şoptesc în taină, sărut plin de fiori, Şi-n trupul tău focos, fierbinte, ivoriu Să mă topesc ca norii, pe cerul azuriu. De-atât-alean şi frig, marea şi valul plâng, Doar visurile mele la tine mai ajung Să te implore iar, să te ridici pe stei , Să vezi fulgii de nea curgând din ochii mei.