Nu pot chema salvarea și mă prefac în scrum, căci sufletul, ce-mi arde, tot așteaptă să suni. Săgeți de gânduri te-mboldesc să suni acum, însă nu ține, și-i vina mea, cred, c-am lipsit la cursul de telepatie. Deodat', speranța-mi bate-n ușă, răspund ca prin transă, însă-i greșeală, pun receptorul, zgomotos, în furcă iar liniștea revine-asfixiantă.