Și-ți mai aduci aminte de vraja Ce-a-nvăluit în amor,a noastră persoană Sau poate de nisipul și plaja Pe care te veneram,sfântă icoană? Ți-aduci aminte de ploaia de vară Când pletele-ți ude,pe piept îmi cădeau? Sau oare mai știi,cum seară de seară Privind a noastră iubire,și zeii râdeau? Mi-e vie în cap,imaginea de poveste Și-aminte-mi aduc,de parc-a fost ieri De ziua în care,tu mi-ai dat de veste Că fără mine,nu mergi nicăieri Și sper că și-n tine,rămâne la fel De vie povestea,cu noi în oglindă Sper c-aminte-ți aduci,de ceasul acel Când trupu-mi voia,în braț’ să te prindă