Ne jucam un joc de vară
Sus, pe pajiştea-nflorită:
Luând petală cu petală
Încercam să văd iubită
Dacă-mi eşti.
Căci aflasem din poveşti,
C-aş putea c-o simplă floare
Să găsesc pe loc răspuns
La acestă întrebare
Ce ţi-am pus.
Deşirând la margarete,
Păpădii şi gălbenele
Din petale, pe-ndelete,
Am rămas şi fără ele,
Iar răspuns
În final eu n-am pătruns.
Ba fiindu-mi tu ursită,
Ba fiindu-mi altă fată
Decât tine drept iubită
Dintr-o dată.
Întristat de întâmplare
Soarta-am vrut să o îmbun
Şi-ntr-o mare disperare,
Mai ceva ca un nebun,
Ţi-am prins numele în palmă.
Nu ştiam exact ce-nseamnă,
Dar speram nespus de mult
Ca la următoarea floare
Al tău nume să-l ascult,
Pronunţat chiar de petale.
