Ți-am prins numele în palmă Atingerea sfioasă a unui gând fierbinte Mă-nvăluie, si tremur din cap până-n călcâi, Mi se-nclestează gura si nu-mi găsesc cuvinte Si-as da orice pe lume cu mine să rămâi. Ti-am prins numele tău în palma ce mă doare Si l-am țesut cu grijă din fire de argint, Si multe jurăminte în lacrimi si sudoare Mă copleșesc într-una si ființa mi-o cuprind. Te-am întristat iubito cu gesturi furibunde Cu mintea mea geloasă aripile ți-am frânt, Si-n clipa rătăcirii nu le-am putut ascunde Dar astăzi simt rusinea cu ochii în pământ. Si caut în tăcere momentul de sclipire Scânteia care poate s-aprindă ce s-a stins, Si să ieșim din starea ce-aduce ațipire Din recea amorțeală ce astăzi ne-a cuprins. Să retrăim iubirea si dragostea deplină Iar flacăra aprinsă să ardă necurmat, Si calea noastra dulce scăldată în lumină Căci te iubesc iubito si-n palmă te-am săpat. De Mitica Horlaci.