ŢI-AM PRINS NUMELE-N PALMĂ

ŢI-AM PRINS NUMELE-N PALMĂ

Ţi-am prins numele-n palmă şi-am zâmbit,
L-am scris cândva pe frunzele de nuc
Şi-acum aş vrea să ştiu cumva să te aduc
La locul nostru tainic de iubit.

Furasem proaspăt fân dintr-o căpiţă
Şi aşternusem pat aromitor
Cu baldachin un cer lipsit de nor
Sub care ne-mbătam cu-a ta guriţă.

Miros de fân, de flori de muşeţel
Şi foşnetul de râu ascuns de-o coamă
Ne îndemnau să nu ne fie teamă
Să facem din natură un castel

În care tu, în rochie de dantelă
Mai albă decât floarea de cais
Să te transformi, să nu mai fi un vis
De un artist pictat în acuarelă.

A venit toamna, nucul ruginiu
Lasă să plece frunze denumite
Cu numele unei femei iubite
Pe care am să-l murmur cât sunt viu.

Ţi-am prins iubito numele în palmă!
Întreaga lume poate să adoarmă
Şi să viseze albe crinoline.
Iubita mea, aş vrea să fii cu mine!