Ca într-o acuarelă pe o pânză, Ți-am așternut sufletul pe o frunză. Un vals de Strauss a ridicat-o-n vânt Cu o privire, zborul i l-ai frânt De-atunci tot rătăcim în sens opus Unul spre est, celălalt spre apus Și-n anotimpul marilor iubiri, Ți-am ridicat altar din amintiri În care intru și îți cânt un psalm Cu ochii minții, greu, urc un cohalm Zăresc acolo sus, în vârf, o umbră Ce-mprăştie miros de nard, de ambră. E poate urma unei amintiri Și dacă tu mă mai respiri, Azi încă pâlpâie în crucea nopții, Candela blândă, pașnică a sorții.
sâmbătă, 31 mai 2025