Ți-aș spune despre cântecul dimineții, despre revărsarea culorilor ce invadează răsăritul, despre zâmbetul înflorit pe buze, despre vulcanul domolit în mreaja visării. Ți-aș spune despre flori și frunze, despre cer și soare… Dar nu! Am să-ți spun despre urletul mamei care își plânge copilul ucis de nepăsarea celorlalți, despre geamătul bătrânilor aplecați sub poveri prea mari pentru umerii lor, despre zbaterea pădurilor sub securea nemiloasă, despre ochii care privesc apatic haosul din jur, orbiți de nepăsare, despre moartea speranțelor și nesiguranța ce naște disperarea, despre tristețea alăptată la sânul unui azi anemic. Am să-ți spun, poate tu vei schimba ceva. Ți-aș spune și despre mine, despre ce am fost, ce sunt și nu voi mai fi în viața ce mă poartă prin aluviunile singurătății unui destin trucat în jocuri de culise. Ți-aș spune despre tine, dar plecând, ai luat toate cuvintele. 03.09.2016
sâmbătă, 31 mai 2025