Ţi-au înflorit braţele?

- Hei, tu, da, tu... iubirea mea nebună,
Ţi-a înflorit pe buze primul gând
Înmugurit sub razele de lună
În noaptea echinocţiului? De când

Aştept să-ţi crească florile pe braţe
Şi-apoi din ele roade cu-ntrebări,
Pe sânii mei obraznici să se-agaţe
Cu lujeri cruzi. Prea multe remuşcări

În nopţile de mai, tulburătoare
Le-am pus în loc de pernă căpătâi
Şi-am blestemat destinul ce-ntr-o floare
Te-a-ncătușat, iubirea mea dintâi.

- Da, eu te-aud ades strigând zefirul
În zilele impare, când uşor
Atingi cu inelarul trandafirul
Și mă întreb, iubito, nu ţi-e dor

Să rătăcim prin amintiri cu gândul?
Cândva înmuguream la sânul tău,
Dar au trecut eternităţi de-a rândul,
Milenii de distanţă şi mi-e rău.

Am înflorit visând o primăvară
În care tandru o să-mi ceri... “Rămâi,
Culege fructul mic ce-o să răsară
Sub mâna ta, iubirea mea dintâi.”

Liliana Trif & Ioan Grigoraș