Tic-tac

Tic-tac
...
Și dacă azi pe frunte coroana vă străluce,
Că strălucirea-n lume vă mișcă azi pe voi,
Ce veți fi ca mâine? Țărână și noroi
Și cioplit în piatră, un nume scris pe-o cruce!
...
De sunteți astăzi mândri, în lume renumiți
Și pe unde-ajungeți, sunteți primiți cu fală,
Voi uitați adesea că viața-i vis ce zboară,
Ce sunteți când vă stingeți și nu mai străluciți?!
...
Când timpul vieții voastre deja va fi trecut,
A voastră strălucire va fi doar amintire,
Veți fi ca toți ceilalți ce dorm în cimitire,
Amestec de primordii, biete bucăți de lut!
...
Uitați că viața zboară de mult prea multe ori
Și din mândria voastră, nimic nu va rămâne,
Nu auziți cum timpul trecând, parcă vă spune
Cu fiece secundă, tic-tac, memento mori!