Tic-tacul clipelor meschine începe seara târziu când jumătate de oraș doarme deja, iar cealaltă face dragoste, sau se uită pe geam a pustiu. Tic-tacul clipelor înșelate înaintează spre seară spășite ca niște soldați căzuți prizonieri, obosiți care ar prefera mai degrabă să moară, decât să se întoarcă acasă umiliți și înfrânți. Avidă de viață iubirea pompează sângele meu și aș vrea să îmi spui de ce cad frunzele toamna mereu de ce uneori mă simt singur, de ce am ochii căprui iară nefericirea-mi nu am cui să o dau, să o spui. În același tic-tac e și inima mea și a ta, probabil suntem făcuți unul pentru altul, de aceea nu te pot uita o să lăsăm omenirii un semn că am existat și noi undeva.
vineri, 27 iunie 2025