ţi-ai aşezat umbra peste umbra mea la fel de nesigur ca în prima zi a măsurării timpului când priveam cu irişii înfloriţi de curiozitate cum umbrele noastre fac dragoste pe zăpada proaspăt căzută a tâmplei habar n-am câţi ani ai despre mine ştiu că am dublul clipelor când singura mea companie era bătaia înfundată a ceasului sau a inimii atingem vraja sferică a orei lipsiţi de prudenţa de vreme ce niciunul din noi nu se grăbeşte să plece ne ţinem de mâini atât de strâns încât sângele tău îmi transfuzează visul soarele rămâne într-un punct fix de teamă că ar putea strica armonia *** mi-am acoperit somnul cu degetele răsfirate să pot privi umbra lunii cum se strecoară pe sub umbra ta lăsându-mi loc pentru o îmbrățișare lungă cât visele în care îmi ascund fruntea valurile de abanos ale părului tău mereu parfumat de eternitatea clipelor în doi pe tărâmuri de basm timpul se măsoară cu intensitatea inimii calcă uneori mai apăsat alteori pe vârfuri de teamă să nu strivească poezia fiecărui suspin auzi orologiul cum cântă hai să-l strivim între noi să-i construim cochilie respirând prin aceeași fereastră roua dimineților de cristal nu va tulbura orice trecător intimitatea simfoniei liliana trif & ioan grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025