Încet și grav, ne scurgem din clepsidră, Secundele nu vor să să mai adoarmă, Timpul ne este mistuit de marea hidră A universului, ce-i veșnic în alarmă. Clipite nărăvașe aleargă flușturatic, Ne poruncesc să le urmăm tăcuți, Înfășurându-ne-n destinul singuratic Ajungem iute niște munți cărunți. Pășim adeseori pe dune mișcătoare, Ne strecurăm prin gânduri și ninsori,, Vremea ne-aleargă-ntruna către zare, Trudind la viața noastră până-n zori. Ades o invocăm în rugă pe Fortuna De visul nostru-i fum și trudă de Sisif, Mai lăcrimăm când lin grăiește struna, Mai iscălim iubire în vânt sau catastif, Apoi, în nostalgii și printre hulubei Dansăm cu ploaia și speranțele rănite, Uităm de ce-i firesc, uităm de corifei, Urcăm prin ani pe creste înălbite. În candele eternitatea se ascunde, Suntem în permanență mai bătrâni, Primim înțelepciune din zilele fecunde, Purtăm în noi divinul și viitor în mâini.
sâmbătă, 31 mai 2025