Timpul trece, orele se duc

Timpul trece, orele se duc

nu mai jinduiesc de mult la vară

mă usuc ca creanga pomului

când aşteaptă iarna primăvară.

Trec subtil minute, ghemuiesc

iar în mine dorul de castele

nimănui nu-i pasă că exist

și mă culc gândindu-mă la ele.

Zi de zi bat drumuri de gândire

îmi lipseşte dealul Basaraba,

îmi e dor de casă şi de câmpuri

de bunicii mei, de mama.

Timpul trece, orele se duc

poezia vântului aşterne

colb de nostalgie peste zări

amintiri ce s-au făcut poeme...