«Când pacea nu-ți dă pace, îmbie-i c-un război pe cei ce cred că face să cadă drept eroi. Pe ceilalți, "mai isteții", obligă-i în vrun fel să nu-și lase confrații singuri în plin măcel.» Frumos! - îi spuse tatăl, fiului cel mare, gândind: bătrânu-i dascăl o să mă omoare… Fără chef, se-ntoarse-apoi către cel mic care dădea semne, neplăcut, pacificatoare: Dar tu? Ia spune-mi, astăzi, ce ai mai învățat? Vreun mod de-a trezi vrajba? Vreo pildă de urmat? – Nimic de genul ăsta - am avut chimie! Ce să spun? Te-ar dezgusta! - Nu-i chiar poezie… Totuși, ce a zis "Sun Tzu" (privi spre frate-său) mă îndeamnă-a adnota: unu - e gingaș, zău! Doi - pacea și războiul, n-aduc oare-a iubiți pe care nenorocul îi ține despărțiți? Parcă între ei chiar vezi oamenii - liantul sau catalizatorul când se sare calul... Trei - tot glumind, ... (Ce-am vrut și ce-am avut, mocnea ta-su...) – Basta! (Ptiu! Cu cin' te-o fi făcut și maică-ta asta?)
sâmbătă, 31 mai 2025