Toamnă

Colindă gândul 
Printre pagini albe 
Ce-au rostuit 
Cândva 
Atâtea doruri 
înfrigurată răsfoiesc un vis 
Ascuns în frunze 
Până ce bruma îmi albește degetele
Atâta toamnă a mușcat din mine 
Că-s frunză 
Nor 
și ploaie 
Vânt 
Când clipa se așterne pe pământ
și nu mai văd 
pe cer 
niciun cocor