Îmi netezește tâmpla o frunză ruginie.. Nu știu când vântul toamnei a smuls-o din copac Și mi-a suflat-o-n creștet..cu gânduri să mă-mbrac.. Știu doar atât: că toamna prin ea-mi vorbește mie!.. Îmi spune că se-ntoarce..cu zile scurte, triste Cu poame ce abundă..și brumă-n zori de zi Întemnițând în vraja-i speranța de-a trăi.. Se-apropie tacită, dând tonuri pesimiste... Îmi plânge monotonă în suflet nostalgie Și inima mi-o-nchide într-o simțire calmă Pe tâmple mi se-așterne înc-o superbă toamnă Sorbindu-mi tinerețea..cu frunza-i ruginie!.. 4.09.2017 FOCȘANI.