Pe strada cu plopi doar vântul colindă, frunze foşnesc şi-n aer se plimbă. Jos un covor din frunze uscate, în galben-ruginiu şi maro pictate. E toamnă deplină, şi-i soare-n amiezi, rămas-au, din toate, trei frunze mai verzi. Spre seară, pe ramui, păsari s-adună, acolo-noptează, sub clarul de lună. În zori, cade bruma şi ceaţa se lasă, din horn iese fumul, ce bine e-n casă! Stau vitele-n grajduri, oile-n saivane, de pază sunt câinii hrăniţi cu ciolane. Acum, recolta-i strânsă-n hambare, și-n beci totu-i pus la păstrare. Bem mustul ce fierbe-n butoaie, și frigem pe jar, pastramă de oaie. E toamna bogată, bucate alese, Fructe-aromate, noi punem pe mese. Miroase-a plăcinte şi-a pâine-n cămin, pe faţa de masă - carafa cu vin… Copiii-s la şcoală şi carte învaţă, tinerii se-nsoară şi-şi fac rost în viaţă. Părinţii la muncă, bunicii-n ogradă dau foc la frunze şi mătură-n stradă. Tufănele, crizanteme, armonie de culoare, răspândesc parfumul toamnei, până hăt, departe-n zare ... Oriunde te-ai duce, te-ntorci iar acasă, că viaţa la ţară-i nespus de frumoasă!