Toamnă, Doamnă...

Toamnă, Doamnă...

Toamnă, Doamnă, generoasă,         
Tu pe vară ești geloasă,                     
Veșnic de ploi ești udată,                  
Când n-ai soare ești brumată.           

Vara-i ruda ta primară,                     
Se grăbește să dispară,                       
N-aveți timp de întâlnire                  
Între voi nu e iubire.                          

Toamnă, Doamnă, ruginie,               
Când vii tu am astenie,                      
Crângurile-ș ascund florile,                   
Și florile petalele...                             

Tu-mi aduci frisonul rece,                       
Doar cu dragoste îmi trece,                
Sărut frunzele căzute…                          
Pan’ la primăvară-s mute.                  

Și îți ador culorile,                              
Tu îmi strunești iubirile,                    
Lumea-ntreagă mă condamnă...          
Elegantă, toamnă, Doamnă!              

Autor: Gabriel Stănciulescu