Toamnă fără sfârşit Tu mă asculți tăcut ca prima dată, Miroase a toamnă şi-a ploaie uneori, Îmi spui că pleci cu fruntea aplecată Şi îmi oferi un braț imens de flori... Îmi spui să uit tot ce-am trăit şi poate Ai să mai vii în treacăt pe la mine. Miros parfumul florilor udate Şi-adorm visând că eşti aici cu mine! Cântecul ramurilor goale mă răneşte, În fiecare seară se-ascunde în fereastră De parcă universul se topeşte Tot lăcrimând prin florile din glastră, De parcă primăvară a uitat să vină Făcându-mi semn din vise nesfârşite, Eu am rămas închisă-ntr-o vitrină Înconjurată de frunze-ngălbenite! Cât de uşor se zbat copaci-n floare Curgând pe-aleea plină de durere, Topindu-se sub razele de soare Precum o aripă de fluture ce piere...
sâmbătă, 31 mai 2025