Grandoarea toamnei-i mantie de frunze Și de lumină-n colț de cer, confuze Sunt crengile care în vânt, golașe, Sărută însetate raze false. Aleile odată-nmiresmate De teii înstelați de flori curate Acum sunt străbătute-n fugă tristă De trecători și burnița artistă. În zilele de toamnă însorite Copacii-n haine galbene-s ispite Pentru-amintirile fiebinți din vară Și ne-amăgim ca să nu ne mai doară Căci iar natura va-ngheța în iarna Ce în curând se va-ntâlni cu toamna. Așa ne trec anii prin suflet, gânduri, Cum anotimpuri se perindă-n rânduri...
vineri, 27 iunie 2025