Cu ale toamnei frunze timpurii Incep sa adun dovezi ca nu mai vi, Caci frunze pale, iata au picat, Iar tu de mult probabil m-ai uitat. Covorul de culori incet se-aseaza Tacerea ta... din nou ma inseteaza. Caci ochii mei spre tine au privit Cand pasii mei grabiti s-au ratacit. Plansul vag al frunzelor de toamna, Glasul vantului care ma cheama Sorbesc din lacrima abia pornita... Ultimul dor din inima ranita.