E-o toamnă frumoasă, iar zilele trec Prin mine, prin tine, pe drumul de-abis Pe care și astăzi privirea-mi aplec Și-i mângâi tăcerea în care s-a-nchis. Cad frunze și lasă copacii mai goi Decât înserarea din care-mi lipsești În clipele-n care te-aș vrea înapoi Așa cum erai și prin gânduri îmi ești. Simt frunzele-n suflet foșnindu-mi funest, Iar drumul din mine îngheață treptat Sub tot ce-a fost viață și-acum e un lest Ce-apasă mai tare decât un păcat. E azi și-i senin ca o zi de demult Când tu îți făceai nesfârșite poteci Prin sângele care-mi vuia în tumult, Dar simt cum, din ultima-mi toamnă, tu pleci.
sâmbătă, 31 mai 2025