Toate trec Se scurg ani şi clipe trec, în clepsidră-ntr-o cădere, spulberate-ntr-o părere, ca seminţele de in, cad inerte-ntr-un leşin, ca o ploaie-n râul sec. Trec, cuvinte risipite peste noi, trec nopţi de smoală, zboară coală după coală, noaptea fură gândurile, albul, fură rândurile literelor alungite. Din cuvintele căzute, ca seminţele de in, cresc, puţin câte puţin, munţi de gânduri, ce se-nalţă rânduri, rânduri, peste clipele trecute. Toate trec, furate parcă, de-un vârtej ce-n joc ne-atrage, fără vorbe, să ne roage să ne-aşternem pe hârtie, rânduri din călătorie şi-n clepsidre, să le-ntoarcă.
sâmbătă, 31 mai 2025