Tot ce-a rămas Se-ntinde toamna între noi Și vântul suflă răni mărunte, Ne-a desfrunzit copacii, dorul Și vine iarna să ne-nfrunte. Pe unde-am râs se-nalță azi, În pâlcuri dese, lăcrămioare Și unde-odată ne-am iubit Se plânge și se vaită și se moare. M-apasă bruma asta timpurie Și simt cum tâmplele-mi albesc Te-aș mai iubi da' mi-este groază Că n-am să știu să te iubesc. Ce-ar fi putut, oricum, rămâne Dintr-o asemenea iubire? Ai luat tot, mi-ai mai lăsat Doar un nume și-o privire.
sâmbătă, 31 mai 2025