- Eu am știut că primăvara naște În fiecare om câte-un fior Și am aprins o candelă de Paște Să-ți amintesc, iubite, că mi-e dor De-ntâia noastră verde răzvrătire, De albul pur al florilor din crâng Și de-o capitulare... dar, iubire, Mi-e tot mai dor în brațe să te strâng. Eu am știut că primăvara moare Închisă-n fruct, dar tot la fel de greu Mi-e să aștept să se deschid-o floare, Să te ascund de toți, în gândul meu. - Adie câte-un vânt primăvăratic Pe străzile pustii. Seducător, Luceafărul dansează pe sub atic, Doar lui mă confesez... mi-atât de dor De anotimpu-acela când hotarul Dintre lumini şi umbre s-a pierdut, Iar noi îmbrăţişaţi sub felinarul Din colţ de drum furam câte-un sărut. Când ierni fără sfârşit îmbracă polii Coboară-n sud şi vino să-mi vorbeşti Despre grădini celeste cu magnolii Unde te-ascunzi în cartea cu poveşti. Liliana Trif & Ioan Grigoraș