- Mi-aș plămădi din toamna asta brună Un anotimp cu nume de copil Să-mi amintesc de clopoțel cum sună, Să cred că viața este-un vodevil Și o trăiesc cum vreau... De-mi place mie Am să-mpletesc din fluturi curcubeu Și dragoste-am să fac în poezie Chiar dacă deranjez vreun fariseu. Nu-mi pasă de strigoi ce umblă noaptea Pe la ferestre ca o cucuvea, Mă simt copil, la școală-n clasa șaptea, Și scriu aşa cum vreau, ce pușca mea! - Mi-aş îmbrăca din nou în crizanteme Odaia-n care scriu, pereţii gri Ai unei vieţi lipsite de culoare I-aş decora din nou cu fantezii Şi n-aş schimba nimic, aş fi aceeaşi, Nu vreau să fiu pe placul nimănui, Destinul meu şi-a spus demult povestea Sub ascendentul dulce-amărui Al poeziei noastre. De aceea, Trăiesc aşa cum vreau, subliniez Că nu mă-nclin în faţa raţiunii Cât încă am puterea să visez. Ioan Grigoraș & Liliana Trif