Se scurge timpul,zilele, sunt surde. Zadarnic le tot ceri să zăbovească. Nepristan, firele de păr o să albească. Regretele, la o adică, par absurde. Şi totuşi, se încumetă s-apară, După o vara ,două sau mai multe. Când împânzit de pletele cărunte Regreţi, c-a mai venit încă o seară. Te-aşezi încătuşat pe prispa vieţii. Străbaţi potecile pe care-ai hoinărit, Şi sufocat de anii ce te-au năvălit Rogi Domnul,să îţi apere puietii. Te cauţi printre clipele trecute. Vezi paşi pe care i-ai făcut mai şchiop Şi-ţi pare rău, c-ai fost aşa miop… Trăirile... nu pot fi refăcute... Versuri:© Liuba Sarbu,Mai 17/2015
sâmbătă, 31 mai 2025