Un trandafir sălbatic Îşi trăia Zilele lui de glorie Frumoasǎ, Vorbind cu o nuia Cǎzutǎ dintr-o salcie Pletoasă. Bucuria lui perenă I-a scăzut Îndatǎ ce un om, Fără credinţă, Îl smulse cu un scop Ştiut de el Şi de alui ştiinţǎ. La aşezat în sera lui De sticlǎ Şi i-a tăiat crengile Sale, Altoi i-a pus Pe-o rămurică Legându-l cu fâşii Rotocoale. Bătrânul trandafir Sălbatic, Stând supărat Printre ulcele, Şopti apatic: Frumoase flori Pe rǎmurele, Dar ce pǎcat Cǎ nu sunt ale mele!
sâmbătă, 31 mai 2025