- Mi-e somnul tulburat de herghelii Ce n-au astâmpăr, se hrănesc cu jar, Bat din copite câțiva bidivii Și noaptea o transformă în calvar. Aș punea șeaua de argint pe-un mânz Cu stea în frunte, murg, ne potcovit Și l-aș mâna încet, până la prânz, Spre malul apei unde ne-am iubit Cu multă vreme-n urmă, de-mi aduc Aminte-n vise de acel moment Și mă trezesc în zori de zi năuc De parc-aș fi-n iubire corigent. - Sunt stepele mai largi decât credeam Și-n rotocoale praful urcă-n cer, Sub bolta-ntunecată niciun ham Nu poate ține-un înger prizonier. Dar vezi, iubire,-n pieptul meu încap Atâtea herghelii de doruri noi Ce trec odat' cu sângele, la trap, Străbat poieni când suntem amândoi. Se-adapă din izvoarele cerești, Mănâncă jar din palme, când îmi spui, "Iubito,-n seara asta parcă ești, A mea de tot, a mea și-a nimănui!" Ioan Grigoraș & Liliana Trif