TREC COCORII Întrecându-se cu norii, Pe cărări aleatorii, Către ţărmuri iluzorii, Trec cocorii. Nimeni nu le ştie drumul. În siaj, pe cer, doar fumul Unui loc nebănuit. Au trecut şi s-au topit. Au trecut odat' cu vara. Iute cum dispare gara Din fereastra unui tren. Toţi fugim. Acelaşi gen! Şi nimic nu-i poate-ntoarce. Nici potop cu şapte arce N-ar avea cum să încarce Albi cocori şi şapte parce!
sâmbătă, 31 mai 2025