Pe uliţă-n plimbare Doi trecători mergeau Şi o întrevorbire de cuviinţă mare Ei serios ţineau. Când, iată de la căsuţă Un căţeluş sfrijit Asupra lor s-au repezit; Ţah, ţah, ţah, ţah, şi altă în urma lui hăituţă. Apoi căţei, căţei, Mulţime – ştiţi ca ei… Încât unul din oameni acum vrea să găsească Vrun bulgăre sau piatră, căţeii să-ngrozească. – Astâmpără-te, frate, îi zice celălalt. Au doar n-ai mai aflat A câinilor natură? Jaluzi, ei orice văd De fire mai aleasă, acolo se repăd Şi nu mai tac din gură, Iar tu păzeşte-ţi drumul, mergi drept ca un român. Ei latră şi rămân. Şi între oameni este rău’ jaluzia: Ea-i sor’ cu duşmănia.
sâmbătă, 19 aprilie 2025