Alaltăieri, eram ieduţă... săream să rup câte-o crenguţă cu flori albe de salcâm, apoi m-ascundeam în fân. Ieri, am fost o veveriţă mândra de a mea codiţă, ronţăiam alune verzi şi alergam prin livezi. Astăzi, sânt o pisicuţă graţioasă şi drăguţă; languroasă mă dezmierd, între perne, acum, mă pierd. Mâine – o vulpe şireată, voi da iama în poiată să umplu un coş cu ouă, că peste o zi, pui de aur vor ieşi. Poimâine, ca o leoaică îmi voi apăra puiuţii, voi vâna să le-aduc hrană să crească micuţii. Trece timpul şi iubirea zi de zi sporeşte... Bine-mi şade să fiu mamă, dagostea-mi prieşte!
sâmbătă, 31 mai 2025