a ruginit mânerul de la poartă uşa scârţâie când o deschizi icoana pânze de păianjen poartă nu s-a mai rugat demult aici... în curte iarba nu a mai crescut rozele au floare de măceş şi nimeni nu a mai trecut viei strugurii să-i fi cules... eu te mint de fiecare dată că toate sunt aşa cum le-ai lăsat şi tu mă rogi - în prag măcar o dată să m-aştepţi când o să vin în sat...