Mă doare şi pe mine că ce a fost s-a dus, Că-n lume nu-i poveste şi totul s-a redus La pragmatismul zilei dictat de "realisti". Mă doare greutatea milei ce simt pentru cei trişti! Mă dor copiii care nu mai citesc poveşti Dar ştie bine fiecare că ''depăşit'' tu eşti! Că nu te încadrezi în lumea actuala Şi că nu poţi să "vezi" că viaţa-i... virtuala! Mă dor atâtea gănduri şi mă întreb firesc În mii şi mii de rânduri de mai există ''te iubesc''. Se mai citesc poeţii?''Dar cine sunt?n-am auzit! Au scris cumva graffiti?" răspunde-un parazit! Mă doare ce am spus, dar eu nicicând n-am vrut Să am un trai impus, deci spun ce m-a durut! Când "ninge" Păunescu cu "lacrima"-i târzie Romanţa "insulei" pierdute e un sonet în poezie. Nichita mă învaţă să "zbor" la cer , la stele Şi-apoi să mă cobor în gândurile mele . Iubirea-i nesfârşită aşa cum Ţărnea scrie... Iar Blaga,pe "ramura-nflorită" cu versul său te-mbie. Şi în cântarea dulce ,"policromă" Cu Minulescu-n dans m-am prins, În timp,ce-a lui Bacovia fantomă, Cu al său "plumb" iar ne-a surprins. Când "testamentul" lui Arghezi Păstrat în "flori de mucigai" A picurat fiorul vieţii ... Ce poţi să-ţi mai doreşti să ai? "Dar mâine va mai fi pământ? Mai fi-vor toate câte sunt?" Se întreba Coşbuc, râzând, Că moartea-i doar un gând! Dar Tu,"Luceafar"peste ani... Scrisori , sonete , epigonii Vor străluci peste Balcani Şi te vor plânge-n glas cocorii! Şi câţi mai sunt! Pleiadă de poeţi Rămaşi înscrişi pe filele de vreme, Ei au cântat în grai curat, să-nveţi Tu...cel care-i mai citeşti anume. Păstrez adânc în mintea mea Lumea trecută , fără pată Mă plimb cu drag când vreau prin ea ...... Mă doare pentru voi ! Acolo nu-i nimic cu plată ! 27.04.2015
sâmbătă, 31 mai 2025