Tremură plopii în zare Când soarele-i spre asfinţit, Zefirul din somn s-a trezit Îşi poartă prin roze-o cântare Prin rozele ce-au aţipit. Frumos este cerul din vale Privit, printre lacrimi de dor.. Îmi picură-n suflet, fior Când cerul se-mbracă-n petale De crin.. ce răsar după nor.. Se-aprind licuricii în noapte Şi totul e-atât de-odihnit, E pace şi dor liniştit Şi luna clipind iar din pleoape Mă-ntreabă: cumva ai venit? Ce lungă şi grea e-aşteptarea Aici pe pământu-nsetat, Se scutură din ramuri floarea Doineşte prelung, înserarea Din buciumul vremii, uitat... Şi lună, şi ceruri şi mare Te-aşteaptă o, Doamne să vii... Se-aude cereasca Chemare: -"O, cine e gata să zboare Spre cer, ca să-l duc în vecii?" Tremură plopii în zare Când soarele-i spre asfinţit, Te-aştept cu un dor infinit S-aduci Izbăvirea în vale.. O, vino, Isuse iubit! 06.07.2017