Trepte

Trecutul – vagi insinuări de fapte
Inadvertent trasate pe hârtie,
De-o mână care a crezut că scrie
În plină zi, ca să le şteargă-n noapte –
E doar paliativ de nevralgie!		

Ce freamăt poate-atunci, inexorabil,
Să-ţi încreţească pielea, făcând cute,
Temându-te de cele neştiute,
În care parcă nu-i nimic palpabil,
Văzutele mijind din nevăzute?

C-o mână ştergi scriptura pe tablete,
Cu alta-ncerci să o refaci, de teamă,
Că n-o să ştie nimeni cum te cheamă,
Nici în cuvinte ce adâncă sete
De adevăr tăcerea ţi-o destramă.

Ca focul sacru te retragi în tine,
Să-ţi redescoperi rostul, iminentul,
Scris – încifrat, ascuns pe firmamentul
Ce licăreşte între rău şi bine...

Trecutu-i mort!  Mâine-i un vis!  Prezentul...

(Din vol.: De la Anna la Caiafa)