TRIBUT Lucian Tătar Lacrimi se pierd în lacrimi,în lacrimile vieții tăcută în așteptare,durerea ce le -nvie o umbră-n ochii vieții, în zorii dimineții răsună doar neliniști în zarea purpurie. Pe-ntinsurile întinse ,din mări până la munți plâng zări fără de zare,lipsiți de arbori sfinți sub alba lor cărare trec piscuri fără frunți durerea și plăcerea e viața atâtor prinți! Cărarea vieții noastre ,se-mprăștie în pustiu sub tei de primăvară pierduți în infinit ai adormit în iarnă ,luceafăr cenușiu călăuzind lumină pierdută-n asfințit! E iarnă peste lume ,e ceață peste noi se-ntorc din nemurire argați și puri flăcăi să facă plaiul nostru pierdut în mari nevoi se-ntoarce anarhia cu purele văpăi?... Tribut am dat vieții,de-atâția mii de ani vom da tribut speranței ce zboară printre noi vom fi poporul jertfei ,zburând cum pelicani osânda ne e rostul ...pierdută în nevoi! În utopia caldă ce curge -ntr-un izvor pe râul vechi ce duce istorii și adevăr prevezi o altă soartă ,când n-ai un viitor te pierzi în visul Evei,în florile de măr! Autor:Lucian Tătar 14 ian 2017
sâmbătă, 31 mai 2025